Creierul - procesorul computerului uman

Am putea spune ca sistemul nervos uman este aidoma unui computer. Partea organica este hardul (creierul fiind procesorul) iar latura functionala este data de soft (programe). Sistemul de operare este partea de soft innascuta, preluata filogenetic (in decursul evolutiei speciei umane). Dar, pentru a putea functiona in mod specific si mai ales optim, computerul are nevoie si de softuri dedicate, iar acestea sunt preluate ontogenetic (in decursul dezvoltarii individuale).

Ceea ce resimtim ca fiind problematic apare la nivelul acestor programe specifice, care nu mai functioneaza in mod optim din cauza ca nu au fost updatate (actualizate) si nicidecum ca programele in sine ar fi defecte. O aplicatie creata cu o ultima versiune a unui soft nu va rula sau o va face intr-un mod impropriu pe un computer ce are instalata o prima versiune a aceluiasi soft. (Cum sa inteleaga parintii, unii cu o versiune antica sau chiar depasita, nevoile si actiunile propriilor copii ?! Cu mare greutatate sau… deloc!). Atunci cand ceva nu merge cum am vrea, cand finalitatea nu ne multumeste, suntem tentati sa acuzam intreg sistemul. Propriul verdict are valoarea unui diagnostic implacabil: computer defect ! Fals! Computerul este functional dar unele programe (modalitati de reprezentare si semnificare psihica) nu sunt updatate (si acest lucru se corecteaza in consilierea psihologica), sau sunt depasite si ar fi necesare versiuni noi (si aici intervine psihoterapeutul si psihoterapia). In concluzie, asa cum nu schimbam intreg calculatorul doar pentru faptul ca un program nu mai ruleaza optim, asa cum nu schimbam masina doar pentru ca are un pneu dezumflat si asta genereaza o pierdere semnificativa de viteza, tot asa ar fi de dorit sa procedam cu propriile persoane. Putem apela la un psiholog.